Naşterea unui bastard: Kosovo

17 februarie 2008
Astăzi s-a născut un stat bastard în sînul Europei. A durat 9 ani pînă cînd s-a autonăscut acest stat, 9 ani de cînd bombele NATO omorau o ţară, o naţiune, distrugeau Serbia cu o perversitate nemaicunoscută de la cel de-al doilea Război Mondial. Nimeni nu prea dorea de fapt acest nou stat, însă el nu este un copil din flori. Nu, el este un copil al violenţei şi agresiunii, al masacrelor şi morţilor, dar mai presus de toate – un copil născut prin ură şi în semnul urii. Ura albanezilor împotriva sîrbilor, ura Americii şi a multor state acolite europene împotriva sîrbilor, "încoronaţi" drept singurii agresori din Europa. Singurii agresori care mai ai curajul să trăiască!
 
Astăzi e o zi ruşnioasă pentru Europa şi pentru lumea civilizată. Însă civilizaţia se lasă aşteptată, mai ales acolo unde standardele duble se aplică cu o nonşalanţă strigătoare la cer. În cazul Kosovo legea a fost considerată ca o femeie uşoară, pe care fiecare politician impotent o terfelea prin pat după cum dorea: Clinton, Solana, Holbrooke, Allbrigt şi lista poate continua. Din acest act copulativ a reieşit un o sarcină nedorită, un copil bastard ale cărui handicapuri sunt ridicate la rang de însemne statale. Un copil bastard, căci numai unui bastard i se iartă toate relele din lume, toate drogurile furnizate Europei de Vest, toate destinele distruse ale unor femei devenite peste noapte sclave sexuale şi toate actele criminale desfăşurate sub protecţia lui. Noul stat este un stat mincinos, el nu există decît pe hîrtie şi în minţile golite de perspective ale albanezilor kosovari. Aici nu e vorba de stat, aici e vorba de manipulare, de mafie şi de frică. Frica de a rămîne la fel de involuaţi ca şi pînă azi. Cu bandiţi şi criminali de război drept elită, acest pseudostat nu reprezintă decît o răzbunare a unor minţi criminale americane şi europene asupra unui popor care nu poate să piardă. Care nu pierde niciodată, căci şi dacă pierde el nu se pierde pe sine. Acest popor este cel sîrb. Viitorul sîrbilor e in Europa, însă cum crede Europa că cineva poate să o îndrăgească, cînd Europa îi fură inima. Îi fură innima inimii, acea coloană istorico-culturală pe care s-a clădit demnitatea acestui popor. Europa nu ne înţelege pentru că Europa nu este şi nu a fost niciodată ca noi. Europa ştie numai să impună, să dea cu gîndul de a lua mult mai mult decît a dat. Europa ştie să discute, dar nu ştie (ne) respecte.
 
Istoria Europei e ironică: nu demult Hitler şi cu mai toată naţiunea germană omora oameni pe criterii etnice , şi asta din convingere. Astăzi nu se mai omoară astfel, ci se otrăveşte. Din corpuri otrăvite se nasc bastarzi, aceşti bastarzi sunt meniţi pentru putere, căci nici un om nomal nu poate să stea şi privească cînd cineva de lîngă el moare . Moare încet.

Toše

17 octombrie 2007
Ieri a murit Toše Proeski, nu cred că este cunoscut în România, însă a fost una dintre cele mai bune voci ale Balcanilor, un interpret cunoscut si recunoscut. A fost şi va rămâne una dintre speranţele în mai bine pentru oamenii şi locurile tragice ale Balcanilor. La 26 de ani a plecat dintre noi. Aici – la noi – se aplică regula: cei buni pleacă devreme la Dumnezeu, tomcmai pt. ca sunt prea buni pt. lumea asta. Şi pentru că el a fost doar cu citeva zile mai mare ca mine, scriu această însemnare, pentru că destinul acestui om m-a impresionat profund. Şi nici acum nu pot sa cred că numai este. Rămîne vocea şi muzica lui:
 
http://www.youtube.com/watch?v=LKRaXPYSzKY
 
 

Despre Eurovision şi io

29 martie 2007
Căci mai toată lumea îşi dă cu părerea despre Eurovision, hai să spun şi eu că Todomondo are şanse să ajungă pe locurile de sus, însă favoritul este (după părerea mea) altul – Grecia. Are tot ce îi trebe şi tot ce place europenilor care dau doi bani pe Eurovision.

 

Sarbel: Yassou Maria

http://www.youtube.com/watch?v=d9gDbar3gWc

 

Pentru că restul ţărilor balcanice au nişte contribuţii f. slabe…şi restu nu prea impresionează, au şi ai noştrii şanse (păcat că nu au băgat o strofă în sîrbeşte…ehee…ce ne mai votau, în loc de rusă…şi cum cîntă ăla în rusă…parcă e unu care taie lemne în taiga!). Na…şi Mister M…să pună mîna să mai inveţe pronunţia spaniolei! Mult o să influenţeze şi jocul de scenă, să fie cumva, numa să nu o dea în bară. Daaar, tre să ţinem cu ei, că îs ai noştrii, asta e cel mai importnat!

 

Todomondo: Liubi, liubi…

http://www.youtube.com/watch?v=7PjOGe-Dlmg

 

Ok…şi acu un P.S. Participarea vecinilor noştrii ucrainieni e veritabilă. Cred că s-au decis să nu mai cîştige, pentru că organizarea din 2005 le-a fost prea scumpă. Ia priviţi, există şi aşa ceva:  http://www.youtube.com/watch?v=mS-7ZGSbeEQ.

 

Pînă pe 12 Mai! Salutări. 

Timoc, vlahi, români sau cum o fi

15 martie 2007
Deunăzi am participat la o discuţie absolut contradictorie despre minoritatea vlahă/ română din Valea Timocului (Serbia). Şi cum eu îs şi sîrb şi român am picat undeva la mijloc…cu toate că participanţii la discuţie erau oameni cu carte…mda. Ce să-i faci…cultura discuţiei la români. Na, şi pentru că se tot vorbea de vlahi…ba că nu îs vlahi…că îs români şamd…eu am pus întrebarea: da cîţi dintre dvs. au fost în Timoc? Răspuns: 2 Şi cîţi ştiu ceva despre cultura lor…cum vorbesc…ce cîntece cîntă, folclor şamd. Răspuns: mulţi. Spre deosebire de ei…care ştiu din cărţi eu am fost destul de des în ultimii trei ani în Timoc şi restul regiunilor unde trăiesc vlahii. Am fost la o nuntă (Negotin), la diferite întîlniri la Cladova, Techia, Milanovăţ (am scris numele româneşti)…şi am observat multe. Vlahii vorbesc o limbă asemănătoare cu bănăţenii, cu foarte multe importuri sîrbeşti şi regionalisme…oarecum o limbă care pare uneori simplistă, vulgară pentru noi (vorbitorii românei din România). Multe dezacorduri, de multe ori folosirea perfectului simplu oltenesc. Am observat că mulţi trec repede pe sîrbă atunci cînd au greutăţi în a se exprima în româneşte…pentru mine era uşor de înţeles…pentru cei din România, deloc uşor. De aceea limba lor mă amuză. Şi pentru că ei scriu româneşte cu alfabetul chirilic sau de cele mai multe ori scriu sîrbeşte…adică cum se aude. De ex: ‘šie faši komšije, vedzi sama kâ tjemburdzi kâtrâ špojert’ (în traducere: ‘ce faci vecine, ai grijă că ai să cazi peste cuptor’). Cert e că limba vorbită de vlahi a rămas la nivelul românei de dinainte de latinizare…cam aşa se auzea româna pe atunci. La fel am observat că prin stilul lor de a vorbi…făceau pe cei din România să aibă permanent zîmbetul pe buze. Interesant. La fel şi folclorul…am observat o oarecare monotonie în ceea ce priveşte cîntecu de joc…întodeauna acelaşi ritm, o combinaţie între bănăţeneşte cu un fundal tipic oltenesc. Foarte curios… Dar…ce am vrut să arăt: anume faptu ca românii din Vojvodina şi vlahii din Timoc se trag din aceeaşi rădăcină (care o fi, nu ştiu), dar au o cultură foarte diferită…pordind dela limbă şi pînă la folclor.
 
Iar discuţiile pe tema drepturilor inexistente ale aceste minorităţi din Serbia (nici măcar nu e recunoscută ca ))):
 
Orkestra Čarobnjaci 

Brez komentara

21 februarie 2007
Radiografia unei morţi/ Snimak jedne smrti
 


Time for change

7 februarie 2007
Un articol interesant
relevă o paralelă tristă, care se aplică perfect mai ales la est şi sud
de Carpaţi. Din păcate, situaţia politică din ţară nu face altceva
decît să releve cît de în urmă suntem în raport cu Europa. Atîta timp
însă cît clasa politică nici măcar nu se raportează la Europa… ce mai
vrem? Explicaţiile acestui regres sunt rareori serioase, de obicei e
vorba de nişte naţionalisme şi complexe ascunse, care se transformă în
frustrare. Frustrarea de a trebui să trăieşti cu un sistem
securisto-comunist, care nu are nimic de a face cu vreo aşa-numită
valoare europeană ci cu un capitalism oligarhic care nu ţine cont de
lege, om sau altceva…decît de bani. Modul în care partidele politice
fac front comun împotriva preşedintelui în încercarea de a-l
suspenda … este penibil, dar în acelaşi timp simptomatic pentru
putrezimea sistemului politico-socialo-economic românesc. Cînd cineva
îi atinge la buzunar, toţi se coalizează împotriva acestuia. De ex. în
mediul universitar: cei care copiază/ traduc cărţi întregi (unii
inclusiv prefaţa autorului) sunt promovaţi, cărţile sunt premiate de
Academie şi de la lucrător la CAP ajung directori, profesori şamd…
Cunoscut, nu? E, ăştia îs cei care ne formează tinerii, ăştia sunt cei
care îşi dau cu părerea. Dar să revenim: prin gestul de a-l minimaliza
pe Băsescu, partidele politice împing electoratul în două direcţii
greşite, ambele deosebit de periculoase pentru România (şi chiar pentru
UE). În primul rând, cei care vor rămîne probabil în opoziţie (PD şi
PLD) se vor profila ca "salvatori" ai preşedintelui şi cei care "luptă"
împotriva corupţiei şi a intereselor oligarhice la nivel înalt. Ceea ce
în fond e profund fals: oligarhi şi interese sunt la PD cu duiumu…să
amintim numai de fătuca aia blondă cu sîni mari (probabil singurul
element cu care poate să iese în evidenţă). Apoi, atît PD cît şi PLD au
o lipsă cronică de "cadre", adică pentru cei care nu sunt familiarizaţi
cu terminologia comunistă…de oameni pentru funcţii. PD a fost şi este
ca un burete care obsoarbe totă plebea cu ambiţii politice… toţi
idioţii şi "şmecherii" locali/ regionali şamd. Pe ăştia nu poţi să îi
pui în funcţii publice sau de răspundere că te faci de rîs cu ei…atît
sunt de proşti şi de înapoiaţi. Nu e vb. de politică la nivelul
regional/ local, ci de interese: nu eşti de la PD, nu primeşti! (vezi
faptul că PD deţine controlul asupra majorităţii fondurilor structurale
prin Ministerul Transporturilor , celor al Internelor şi Integrării).
Desigur, există şi oameni de valoare în PD…valoare însemnînd viziune
politică şi nu competenţă. Scriu în cunoştiinţă de cauză, deoarece am
primit repetate oferte din partea unor reprezentanţi ai acestui partid,
însă pînă acum am refuzat să mă implic politic – tocmai pentru că sunt
competent în ceea ce fac. Şi pentru că (oficial) PD este de
dreapta…bine…şi aşa nu interesează pe nimeni asta…dar eu sunt de
centru-stînga în convingerea mea. Cu toate acestea, gesturile
liberalilor duc la sugrumarea politică a PNL şi la un cîştig nespreat
pentru PD, care devine singura alternativă acceptabilă pentru o
guvernare de după accesul în UE…acces şi nu integrare. Integraţi nu o
să fim nici în 20 de ani! PNL o să primească pumni in moacă pînă cînd o
să se clatine scaunele "patricienilor" şi aceştia nu o să mai poată
finanţa nici pe marioneta de Tăriceanu (un om fără cojones!) nici
partidul. Atunci se duce dracului PNL cu amintirea terfelită a lui
Brătianu & Co. La fel ca defunctul PNTCD (apropo, mai trăieşte?).
Fiecare gest al celor din "coaliţia  anti-prezidenţială" e de fapt o
lovitură pentru tabăra proprie. Bine, interesul e clar: trebuie să
rămînem la putere cît putem de mult, unde e putere, acolo e bani! Cam
aşa stau lucrurile. Restu…populaţia, UE, NATO şamd….ni se rupe de
ei. Asta e gîndirea parlamentarului român şi a omului politic din
primele rînduri. Ce ne spun ei nouă la televiziunile astea imbecile…e
minciună pe faţă. Mint atît de mult încît ajung şi ei să creadă ceea ce
spun.
 
Spuneam de
cele două direcţii periculoase. Cea de-a doua este de fapt una care se
profilează tot mai mult în ţările spaţiului post-comunist, în unele
avînd deja o mare tradiţie. Este vorba de un preşedinte….hai să îl
numesc….de tip "venezuelean" şi de o radicalizare politică cu
tendinţe extremiste, xenofobe şi anti-europene. Aparent anti-europene:
de fapt aici se ascunde stilul estic de a face lucruri de mîntuială, de
a face ceva de ochii lumii, ascunzînd adevăratele acte de criminalitate
şi ilegalitate . Adică: avem nevoie de Europa că ne dă bani (apropo…e
vorba de ca. 60 miliarde in perioada 2007-13), dar în acelaşti facem
campanie electorală împotriva EU şi o facem responsabilă de toate
relele (vezi Polonia). Aici s-ar încadra PRM şi PNG. Dar să revenim la
preşedinte: acum ar trebui să forţeze lucrurile, totul sau nimic. Dacă
reuşeşte să treacă de referendum, atunci trebuie introdusă republica
prezidenţială de tip american. Preşedinte = prim-ministru, guvernul
este format din oamenii aleşi de preşedinte, iar puterile acestuia sunt
practic limitate numai de Curtea Constituţională şi de intrumentul
referendumului. Altfel, omul politic Băsescu o să fie terminat iar
incertitudinea voită în care ne află de la lovitura de stat din 89 şi
pînă azi o să se perpetueze, devenind practic un teren perfect pentru
crize politice. Una după alta. Atît timp cît este criză, oligarhii şi
grupurile de intere pot acţiona nestingherite. Nici dracu nu le are
grija. Numai că omu de rînd mai degrabă savurează bălăcărelile
telenoveliste, decît să îşi vadă de treabă în mod conştiincios. Păi cum
e vorba…de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Ce vrei de la o masă
electorală necivilizată, involuată cultural, care se complace în
mîntuială şi falistate şi mai ales o masă care a ajuns să trăiască
numai din mîncat, televizor, băut şi f..u..t. Mda….vorbeam de
periculozitate. De ce? Păi pentru că unul ca Băsescu poate uşor deveni
un Tăriceanu 2: adică o marionetă a grupurilor de interese din cealaltă
tabără…de fapt poate deveni un feld e Putin 2…un preşedinte care
aparent controlează totul însă este controlat de o camarilă de
(ex-)funcţionari ai KGB, deveniţi afacerişti. Cam aşa.
 
Demersul
coaliţiei anti-prezidenţiale e sortit eşecului: pentru că PSD nu poare
fi luat în serios cu actuala conducere (un criminal care merită aceeaşi
soartă cu cel pe care l-a dat jos – Iliescu şi un bufon cu veleităţi de
penibilist – Geoană…amîndoi cadre comuniste împuţite, nici pe departe
social-democraţi), PNL se autodistruge, PC şi UDMR trag unde pute mai
bine, iar PRM face camapnie pe baza certurilor dintre restu…dar în
acelaşi timp bagă intrigi. Un astfel de parlament reflectă în mare
parte România…nu ne place să auzim asta, dar aşa e. Fiecare
parlamentar e o parte din trista realitate a ţărişoarei noastre.
Băsescu este întruchiparea preşedintelui ideal al românilor…şi uite
"săracu" ce îi fac ăştia! E…prost să fi Traiane să nu profiţi
acu…acu poti să dai în ei şi să cadă ca popicele. Parlamentul ruşinii
naţionale trebuie dizolvat, comuniştii şi securiştii trebuie
epuraţi….dar poate face Băsescu asta? Nu! Însă important e să ne
convingă pe noi că da. Restu sunt victime colaterale. Cert e că mr.
president are o anumită prestanţă şi oricîte păcate are…în momentul
actual şi în constelaţia actuală este singurul care poate face ceva
pentru viitorul european al acestei ţări. Sunt alţii mai buni…dar
timpul lor nu a venit încă…ei nu rezistă la astfel de politică.
Aşadar…uite aşa ne îndreptăm spre ceea ce ne trebuie defapt: ordine,
disciplină, frică şi unu să ne spună ce tre să facem!

 


And again…

3 februarie 2007
Srećan ti rođendan! 

Fanfara Ciocîrlia

30 ianuarie 2007
Pt. didlee: 
 


Srećna Vam Nova 2007. Godina!

13 ianuarie 2007
Mda…pentru că tocmai acum…cînd eram supărat, am avut parte de nişte cuvinte deosebite…am decis totuşi să nu pierd vremea şi să sărbătoresc anul nou sîrbesc! La sfîrşit de an mi-am dat seama că unele prietenii sunt limitate în timp şi că după aceea fiecare merge pe drumul său…o despărţire formală însă în termeni absolut amiabili. Timpul frumos petrecut împreună, susţinerea, discuţiile şamd…s-au consumat pur şi simplu! Mda…asta ar fi partea frumoasă…partea mai puţin frumoasă ar fi aceea că mi-au fost confirmate nişte suspiciuni …cum că de fapt nu a fost prietenie în adevăratul sens al cuvîntului (ştiu…sunt un idealist şi suport consecinţele)…ci prietenie din interes…care mai apoi a evoluat în ceva mai profund. Însă…tot de interes a rămas, din păcate. Fie cum o fi, asta e, viaţa merge înainte. Şi încă ceva…mi-am dat seama că eu am parte de prietenii mai ales unilaterale…adică unde eu mă implic mai mult decît trebuie…iar cînd eu am probleme, nu se implică nimeni…chipurile, să nu mă deranjeze. Nimeni, cu excepţia celor doi şi persistenţi prieteni cei mai buni, pe voi am să vă păstrez o viaţă. Însă pînă la urmă om vedea ce o fi…gata cu gîndurile…let’s party!!!!
 
Moji drugovi, braće i sestre….neka nam nova 2007. mnogo bolja budne, neka nam donese dostojanstvo, lične sreće, poštovanja, ljubavi i ispunjenje svih želja! Ne zaboravite, dok smo zajedno, ne može nam niko ništa, to smo mi, tako smo mi – srbi. Mi živimo, ne igramo žmurke!
 
Živeli i srećna vam nova!!!! 

Remember Timişoara ’89

16 decembrie 2006
16.12. 1989 – începutul
sfîrşitul – cînd?
              
                      

 

 


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro